ştiri

21 iunie 2023

WASHINGTON, DC – Constrângerea economică a devenit una dintre cele mai presante și tot mai mari provocări de pe scena internațională actuală, ceea ce a stârnit îngrijorări cu privire la potențialele daune aduse creșterii economice globale, sistemului comercial bazat pe reguli și securității și stabilității internaționale. Această problemă este agravată de dificultatea cu care se confruntă guvernele din întreaga lume, în special națiunile mici și mijlocii, în a răspunde eficient la astfel de măsuri.

Având în vedere această provocare, Asia Society Policy Institute (ASPI) a găzduit o discuție online „Contracararea coerciției economice: instrumente și strategii pentru acțiune colectivă„”, pe 28 februarie, moderat deWendy Cutler, vicepreședinte ASPI; și prezentândVictor Cha, Vicepreședinte senior pentru Asia și Coreea, președinte la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale;Melanie Hart, Consilier principal pentru China și Indo-Pacific în cadrul Biroului Subsecretarului de Stat pentru Creștere Economică, Energie și Mediu;Ryuichi Funatsu, Director al Diviziei de Politică de Securitate Economică din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Japoniei; șiMariko Togashi, Cercetător pentru politica de securitate și apărare a Japoniei la Institutul Internațional pentru Studii Strategice.

Au fost discutate următoarele întrebări:

• Cum pot țările să colaboreze pentru a aborda provocarea reprezentată de coerciția economică și cum poate fi implementată strategia de descurajare economică colectivă în acest context?
• Cum pot țările să depășească teama de represalii din partea Chinei și cum pot lucra împreună pentru a depăși teama față de măsurile sale coercitive?
• Pot tarifele să combată eficient coerciția economică și ce alte instrumente sunt disponibile?
• Ce rol pot juca instituțiile internaționale, precum OMC, OCDE și G7, în prevenirea și combaterea coerciției economice?
  

  Descurajarea economică colectivă

  Victor Chaa recunoscut gravitatea problemei și implicațiile sale negative. El a spus: „Coerciția economică chineză este o problemă reală și nu este doar o amenințare la adresa ordinii comerciale liberale. Este o amenințare la adresa ordinii internaționale liberale” și a adăugat: „Ele obligă țările fie să facă alegeri, fie să nu facă alegeri cu privire la lucruri care nu au nicio legătură cu comerțul. Au legătură cu lucruri precum democrația din Hong Kong, drepturile omului din Xinjiang, o întreagă varietate de lucruri diferite.” Citând publicația sa recentă înAfaceri externeÎn revista s, el a pledat pentru necesitatea descurajării unei astfel de constrângeri și a introdus strategia „rezilienței colective”, care implică recunoașterea faptului că multe țări supuse constrângerii economice a Chinei exportă și către China produse de care aceasta este în mare măsură dependentă. Cha a susținut că o amenințare cu acțiuni colective, cum ar fi „un Articol 5 pentru acțiune economică colectivă”, ar putea crește costul și descuraja „intimidarea economică chineză și transformarea interdependenței în arme de către China”. Cu toate acestea, el a recunoscut, de asemenea, că fezabilitatea politică a unei astfel de acțiuni ar fi o provocare.

  Melanie Harta explicat că scenariile de coerciție economică și conflictele militare sunt contexte diferite, iar coerciția economică are loc adesea într-o „zonă gri”, adăugând: „Sunt intenționat netransparente. Sunt intenționat ascunse”. Având în vedere că Beijingul rareori recunoaște public utilizarea măsurilor comerciale ca armă și folosește în schimb tactici de ofuscare, ea a reiterat că este important să se aducă transparență și să se expună aceste tactici. Hart a subliniat, de asemenea, că scenariul ideal este acela în care toată lumea este mai rezistentă și se poate orienta către noi parteneri comerciali și piețe, ceea ce face ca coerciția economică să fie „un non-eveniment”.

  Eforturi de contracarare a coerciției economice

  Melanie Harta împărtășit opiniile guvernului SUA conform cărora Washingtonul consideră coerciția economică o amenințare la adresa securității naționale și a ordinii bazate pe reguli. Ea a adăugat că SUA și-au sporit diversificarea lanțului de aprovizionare și au oferit sprijin rapid aliaților și partenerilor care se confruntă cu coerciția economică, așa cum se vede în recenta asistență acordată de SUA Lituaniei. Ea a remarcat sprijinul bipartizan din Congresul SUA pentru abordarea acestei probleme și a afirmat că tarifele ar putea să nu fie cea mai bună soluție. Hart a sugerat că abordarea ideală ar implica un efort coordonat din partea diferitelor națiuni, dar răspunsul poate varia în funcție de bunurile sau piețele specifice implicate. Prin urmare, ea a susținut că accentul se pune pe găsirea celei mai bune soluții pentru fiecare situație, mai degrabă decât pe baza unei abordări universale.

  Mariko TogashiA discutat despre experiența Japoniei în ceea ce privește coerciția economică din partea Chinei asupra mineralelor din pământuri rare și a subliniat că Japonia a reușit să își diminueze dependența de China de la 90% la 60% în aproximativ 10 ani prin dezvoltarea tehnologiei. Cu toate acestea, ea a recunoscut, de asemenea, că o dependență de 60% este încă un obstacol considerabil de depășit. Togashi a subliniat importanța diversificării, a sprijinului financiar și a schimbului de cunoștințe pentru a preveni coerciția economică. Subliniind accentul pus de Japonia pe atingerea autonomiei strategice și caracterul indispensabil pentru creșterea efectului de levier și reducerea dependenței de alte țări, ea a susținut că atingerea autonomiei strategice complete este imposibilă pentru orice țară, necesitând un răspuns colectiv și a comentat: „Efortul la nivel de țară este, desigur, important, dar având în vedere limitările, cred că atingerea autonomiei strategice cu țări care împărtășesc aceleași interese este esențială.”

  Abordarea coerciției economice la G7

   

  Ryuichi Funatsua împărtășit perspectiva guvernului japonez, menționând că subiectul va fi unul dintre punctele importante care vor fi discutate la Reuniunea Liderilor G7, prezidată de Japonia anul acesta. Funatsu a citat limbajul Comunicatului Liderilor G7 privind coerciția economică din 2022: „Vom spori vigilența față de amenințările, inclusiv coerciția economică, care sunt menite să submineze securitatea și stabilitatea globală. În acest scop, vom urmări o cooperare sporită și vom explora mecanisme pentru a îmbunătăți evaluarea, pregătirea, descurajarea și răspunsul la astfel de riscuri, bazându-ne pe cele mai bune practici pentru a aborda expunerea atât în ​​interiorul, cât și dincolo de G7” și a spus că Japonia va lua acest limbaj ca ghid pentru a face progrese în acest an. De asemenea, el a menționat rolul organizațiilor internaționale precum OCDE în „creșterea gradului de conștientizare internațională” și a citat raportul ASPI din 2021 intitulat,Răspuns la coerciția comercială, care a sugerat ca OCDE să elaboreze un inventar al măsurilor coercitive și să creeze o bază de date pentru o mai mare transparență.

   

  Ca răspuns la ceea ce participanții la dezbatere doresc să vadă ca rezultat al Summitului G7 din acest an,Victor Chaa spus „o discuție despre o strategie care completează sau suplimentează atenuarea impactului și reziliența, care a analizat modul în care membrii G7 ar putea coopera în ceea ce privește semnalarea unei forme de descurajare economică colectivă”, prin identificarea dependenței ridicate a Chinei de articolele de lux și de articolele strategice intermediare. Mariko Togashi a reiterat faptul că speră să vadă o dezvoltare și o discuție în continuare privind acțiunea colectivă și a subliniat importanța recunoașterii diferențelor dintre structurile economice și industriale dintre țări pentru a găsi un teren comun și a stabili amploarea compromisurilor pe care sunt dispuse să le facă.

   

  Participanții la dezbatere au recunoscut în unanimitate necesitatea unor acțiuni urgente pentru a face față coerciției economice conduse de China și au solicitat un răspuns colectiv. Aceștia au sugerat un efort coordonat între națiuni, care să implice creșterea rezilienței și diversificarea lanțului de aprovizionare, promovarea transparenței și explorarea posibilității descurajării economice colective. Participanții la dezbatere au subliniat, de asemenea, necesitatea unui răspuns personalizat, care să ia în considerare circumstanțele unice ale fiecărei situații, mai degrabă decât să se bazeze pe o abordare uniformă, și au convenit că grupările internaționale și regionale pot juca un rol crucial. Privind în perspectivă, participanții la dezbatere au considerat viitorul Summit G7 ca o oportunitate de a examina în continuare strategiile pentru un răspuns colectiv împotriva coerciției economice.